Semimaratonul ”Gerar”

Iată o veste bună pentru iubitorii de alergare - primul semimaraton al anului.

Concursul va avea loc pe 30 ianuarie 2010, în Campusul Universității Politehnica, București și este organizat de Asoc. C.S. Ro Club Maraton în colaborare cu Facultatea de Inginerie Electrică din cadrul Univ. Politehnica.
Concurenții pot opta pentru una din cele 2 probe (dar nu pentru ambele):
- cros – 3,6 km (1 tură)
- semimaraton – aprox 21 km (6 ture); la proba de semimaraton se poate participa numai în echipe de 3 alergători, care vor alerga simultan (deci nu în sistem ștafetă) fără a se depărta unii de alții la mai mult de 5 metri (nerespectarea acestei reguli atrage dupa sine descalificarea).
Înscrierile se pot face doar pe siteul www.maraton.info.ro pentru semimaraton, iar pentru cros se acceptă și înscrierile în ziua concursului, în funcție de numărul de locuri disponibile.
Se pot înscrie doar persoanele care au împlinit 18 ani până la data concursului.
Numărul de locuri este de 150 alergători la cros și 60 echipe (60 x 3 alergători) pentru semimaraton.

Concurenții de la semimaraton care se înscriu și achită taxa de participare până la data de 10 ianuarie beneficiază de numere de concurs personalizate cu numele lor.
Taxele de participare sunt:
- semimaraton - 45 lei/echipă

- cros – 10 lei/persoana – se achita in ziua concursului
Toți participanții (atat la semimaraton, cât și la cros) vor semna în ziua concursului o declarație pe propria răspundere referitoare la starea de sănătate și capacitatea de a participa la competiții de alergare.
Programul va fi următorul:
9,00 - ridicarea numerelor de concurs, înscrierea pentru cros și accesul la vestiare (ridicarea numerelor și înscrierea se pot face până la maxim ora 10.15)
10,30 – start cros
11,00 – start semimaraton
12,00 – festivitate premiere cros
15,00 – festivitate premiere semimaraton

Sursa: www.maraton.info.ro

Respect Gym își respectă practicanții?

Acum vreo lună de zile am căutat pe net o sală de kick-boxing care să aibă program de antrenamente și dimineața, că așa se mula mai bine pe programul meu și puteam avea o frecvență a antrenamentelor care să justifice prețul abonamentului.

Am găsit Respect Gym, sală cu destul de mulți practicanți prezenți în galele Local Kombat și am decis să-i trec pragul, deși era cam departe de cartierul meu.

La capitolul aspect și dotări, sala merită nota 10. E spațioasă, curată, mochetată, există ring, oglinzi, saci, palmare, cântar, perne. Are vestiar cu dulapuri individuale cu cheie, 5 dușuri, apă caldă, uscător de păr, ce să mai, îți ia ochii și dai 150 lei abonamentul lunar.

După câteva antrenamente însă, am observat că deși prezent, antrenorul Alin Panaite nu prea conduce antrenamentele, ci stă pe la recepție la taifas cu Atodiresei și alți cetățeni. Antrenamentele sunt conduse de elevi mai vechi, care stabilesc combinațiile pe care le lucrează începătorii și intermediarii, și corectează atât cât se pricep, cât au timp să vadă fiind ocupați cu antrenamentul propriu sau cât au chef. Uneori, Alin Panaite mai trece în inspecție prin sală, mai corectează pe unul, pe altul, apoi obosește și se parchează pe canapea la recepție.

Eu de bine de rău nu sunt începător, așa că m-am consolat cu ideea și am folosit sacii și oportunitatea lucrului cu partener, dacă de experiența antrenorului nu beneficiam, deși plătisem pentru asta. Începătorilor însă, le plâng de milă, lucrează după ureche tehnici explicate în grabă, în două vorbe, fără să-i corecteze nimeni, și visează să ajungă precum campionii din fotografiile de pe pereți...

Am tras linie și am decis să nu-mi mai fac abonament pe încă o lună, sunt banii mei, munciți de mine și nu plătesc cu ei servicii de care nu beneficiez. Păcat de sală, e întradevăr de nota 10, dar dacă antrenorul nu-și respectă elevii, degeaba se cheamă sala Respect Gym.

Sinceritatea

"Ok. De mâine nu mai minţim! Mâine dimineaţă la prima oră:

•      Maria îi va spune soţului că de zece ani creşte copilul poştaşului;
•      Gigel îi va reproşa soţiei că vecina de la cinci o suge mult mai mişto decât ea;
•      Oana îi va povesti iubitului că are o fantezie în care i-o suge şefului ei şi ieri tocmai şi-a îndeplinit-o;
•           Mihai va intra în biroul şefului şi-i va spune sincer că-l consideră un prost îngâmfat şi incompetent;
•      Ana o va informa pe soacra sa că are curul mare şi că îi pute gura;
•           Putin îi va spune lui Obama că are faţă de sclav sau că toţi americanii lucrează la negru.

Mâine dimineaţă toată suflarea planetei va fi sinceră, astfel încât, cu puţin noroc, omenirea va supravieţui până mâine la prânz, asta dacă o parte din populaţie se va trezi un pic mai târziu.

Din fericire, acest scenariu apocaliptic nu se va realiza, pentru că toţi minţim în toată perioada din zi în care nu dormim. Toţi afirmăm sus şi tare că nu ne place să fim minţiţi. Pe naiba! Nu ne place să ne dăm seama că am fost minţiţi, dar adorăm să ne bălăcim în minciunile pe care ne convine să le auzim.

De la nevinovatul „Sunt foarte obosită şi mă doare capul” în loc de „N-am chef de tine azi, boule, lasă-mă în pace” şi până la cutumele diplomatice, minciuna se foloseşte dintotdeauna pentru a nu răni orgolii, pentru a evita conflicte şi în final, pentru a asigura relaţii armonioase între oameni.

Da, dar minciuna face şi mult rău, vor spune unii – e plină lumea de şarlatani care sunt gata să te lase cu buzunarele goale în secunda doi dacă nu eşti atent.

Minciuna nu face rău. Minciuna poate avea efecte pozitive pentru unii şi negative pentru alţii – ea este amorală, la fel de amorală ca un cuţit de bucătărie care poate fi folosit deopotrivă pentru a tăia ceapă sau… jugulara adversarului. E o simplă unealtă, deci hai să o dezbrăcăm de conotaţiile astea negative care i s-au asociat nejustificat.

De ce a fost stigmatizată minciuna? Dacă ne întoarcem din nou în timp, vom vedea că puternicii vremii, căpetenii, şefi de trib, regi şi împăraţi, minţeau toţi de îngheţau apele, şi ei şi camarila lor, că doar erau politicieni, ce naiba!

Ei însă nu aveau nici un interes să fie minţiţi de popor, iar mărturisirea era considerată „regina probelor” în justiţie, indiferent dacă ţi se smulgeau unghiile sau erai ars cu fierul roşu pentru a recunoaşte ceea ce alţii credeau că ai făcut. Poporului i se impunea să fie sincer, pentru a putea fi controlat. Porunca biblică „Să nu minţi” transforma folosirea minciunii într-un păcat, sădind vinovăţia în sufletele celor care minţeau şi împovărându-le inimile cu remuşcări.

Sigur ai simţit şi tu pe pielea ta cât de puternică este această stigmatizare religioasă a minciunii – după mii de ani de întipărire în conştiinţa colectivă, chiar dacă nu eşti un om foarte religios, tot te macină vinovăţia uneori după ce minţi, chiar dacă efectul minciunii este unul pozitiv.

Dacă eşti bărbat, e în general foarte simplu să-ţi înlături aceste sentimente de vinovăţie – n-ai decât să răspunzi sincer pentru câteva zile la toate întrebările pe care ţi le pun femeile din viaţa ta, cu excepţia nevestei. Ele au prostul obicei de a pune întrebări la care n-ar suporta un răspuns sincer şi te forţează să minţi. Sigur te-ai obişnuit cu chestia asta, dar dacă încă îţi mai faci procese de conştiinţă, tot ce trebuie să faci este să fii sincer pentru câteva zile, cât rezişti, şi vei vedea că astea sunt regulile jocului.

De exemplu, când te întreabă: „Vecina de la trei e mai frumoasă decât mine?”, fii sincer – e suficient să răspunzi „Da”, nu e nevoie să-i răspunzi „Dacă ai şti ce bine arată dezbrăcată…”. Când te întreabă „Rochia asta îmi arată curul mare?”, spune-i că rochia n-are nici o vină. Înţelegi acum de ce am exclus nevestele din acest experiment – e adevărat că am scris cartea asta pentru a-ţi schimba viaţa, dar eu m-am gândit să o schimbi în bine…

Trebuie să înţelegi că nu ai de ce să te învinovăţeşti pentru că foloseşti minciuna, dacă nu faci rău nici unei persoane nevinovate prin asta. E la fel ca la război – nu agresăm non-combatanţii" ("Erezia" - manuscris)

Am trăit-o şi pe asta...

Ieri seară, pentru două ore, am avut din nou 18 ani. Patru oameni, trecuţi bine de 40 de ani, mi-au dăruit două ore de tinereţe, pentru care le mulţumesc. A fost o experienţă unică, pe care nu cred că o voi putea uita vreodată şi pe care cuvintele mele puţine nu o pot descrie.
Mulţumesc, Metallica!

Cross montan la Moieciu de Sus

Pentru iubitorii de alergare montană, ziua de 1 Mai a fost cu adevărat o mare sărbătoare. La Moieciu de Sus a avut loc prima ediţie a Ecomarathon-ului, vremea a fost superbă, iar participanţii au avut parte de tot ce-şi puteau dori: peisaje de vis, aer curat şi voie bună.

Eu am optat pentru varianta cross (14 km), pentru că a fost prima mea competiţie montană şi nu am vrut să mă arunc prea departe, dincolo de posibilităţile mele fizice actuale. A fost o alegere înţeleaptă - a fost cea mai grea competiţie de până acum. Cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă!

Am început cu o porţiune de şosea, cu o pantă abia sesizabilă, dar care ţi se agăţa de genunchi imediat dacă făceai greşeala să o abordezi în ritm de plat. Urma o porţiune de urcare abruptă prin pădure - asta mi s-a părut că nu se mai termină, nu eram pregătit pentru o urcare aşa de lungă.

Restul a fost distracţie în formă pură - am alergat prin pădure şi pe coclauri ascultând Metallica şi Black Sabbath, îmbătat de frumuseţea locurilor şi de plăcerea alergării.

Dacă voi mai fi şi dacă voi mai putea alerga, voi reveni cu siguranţă în fiecare an.

La anul mă înscriu la maraton şi până atunci, vânez alte evenimente asemănătoare de pe alte coclauri - urmează semimaratonul de la Tuşnad, în iunie.

Crosul Universitar

Duminică dimineaţa m-am prezentat, e drept puţin obosit după o minipetrecere consumată sâmbătă seara, la Crosul Universitar. Eu şi alţi pasionaţi de alergare, "de bună voie şi nesiliţi de nimeni". Cam o mie de elevi şi studenţi, motivaţi prin "mijloace specifice" de profesorii de sport.

Privind feţele participanţilor nu puteai să nu te gândeşti că acest eveniment trebuia să se numească "Crosul Mahmurelii", în nici un caz "Crosul Universităţii" - mulţi păreau veniţi direct din cluburi, nedormiţi, cu ochii roşii după o noapte de chef.

Pe la 11 fără un sfert, ne-am încolonat în spatele liniei de start, unii cu mişcări de încălzire, alţii cu ţigările în gură... Nimeni nu s-a preocupat să se oprească din pălăvrăgeală sau măcar să stingă ţigările atunci când organizatorii anunţau un moment de reculegere în memoria victimelor "accidentului" aviatic care a decapitat Polonia.

La 11 s-a dat startul, un motiv bun ca să regret decizia de a mă plasa în coada plutonului - m-am trezit blocat de o mare masă de tineri care se deplasau cel mult în pas vioi, nicidecum în alergare, aproape umăr la umăr şi pe care nu i-am putut depăşi decât după mai bine de 500 de metri.

Am finalizat în 13'15", am asistat la premiere şi la tombolă şi am plecat către maşină cu gândul că asta a fost primul concurs în care am alergat la categoria "Veterani" - e drept că toţi cei care nu erau elevi sau studenţi au fost încadraţi la veterani - însă tot m-am simţit ciudat...

Biserica vs. Libertate

Oare câte sute de ani vor mai trebui să treacă până când urmaşii noştri nu vor mai trăi sub presiunea prejudecăţilor induse de dogmă?

Nu vă futeţi azi, că suntem în Săptămâna Mare! Să nu sugi nimic, fata mea, că e post şi e păcat să bagi carne în gură! Nu băga botul la savarină, fiule, că e de dulce!

De mii de ani, suntem învăţaţi de mici să ne simţim vinovaţi pentru plăcerile noastre naturale, fireşti, dăruite de Dumnezeu şi prohibite de preacurvioasele feţe bisericeşti în baza unor scrieri arhaice ale unor populaţii de păstori  de acum 2000 de ani, traduse şi interpretate de aceleaşi preacinstite feţe, după bunul lor plac...

De mii de ani, ni se induce confuzie în suflet, suntem puşi în contradicţie cu noi înşine şi cu nevoile noastre fireşti. De ce?

Oare pentru că dacă eşti confuz vei renunţa să gândeşti şi vei urma cuminte "păstorul", la fel de tâmp ca şi clelealte oi din turmă?

Sistemul funcţionează, chiar dacă nu mai torturează oameni în numele Domnului şi nu-i mai arde pe rug pe cei care îndrăznesc să gândească. Au mai rămas destule creiere spălate care să arunce cu pietre... Sub presiunea lor, ne supunem şi plătim...

Plătim să ne îngropăm părinţii, iar preacinstiţii îşi freacă mâinile la fiecare epidemie, pandemie, cutremur sau catastrofă, gândindu-se cum li se vor umple buzunarele...

Plătim să ne botezăm copii, înregimentându-i într-o religie la vârsta la care încă nici nu merg de-a buşilea, darămite să-şi poată exprima opinia religioasă...

Plătim să ne căsătorim, căci biserica leagă, nu eliberează...

Ajunge! Aprinde-ţi luminile, trage-ţi draperiile! Nu ne mai ascundem, nu ne mai este ruşine pentru că suntem oameni şi avem trupuri cu care ne dăruim plăcere unii altora... Iubiţi-vă cum vreţi şi pe unde apucaţi, până uitaţi cine sunteţi şi de ce trebuie să vă simţiţi vinovaţi!

Gândi-ţi liber!

Ieşiţi din turmă!

Refuzaţi să fiţi oi!

Fiţi liberi şi frumoşi...

Îmbătrânim în ringul vieţii

Am citit acest post pe blogul cuiva şi m-a înfiorat!
În principal este adevărat ce scrie mai jos, aşa că m-am gândit să pun acest articol în blogul meu.
CITIŢI ŞI VOI!
"Născuţi la începutul anilor 50-80, vedem acum în anul 2010 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultură generală, pentru ca asta însemna ceva,odată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară,ţară! ,"Prinsea","Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii",
Ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise,
dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uitam la filme 2 zile închişi în casă).
Primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri..
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Şoimi ai Patriei" şi ultimii "Pioneri"..
La gradiniţă am învaţat poezii în româneşte, nu în engleză....şi am cantat MULTI ANI TRAIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări..
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Reclamele de pe posturile străine ne innebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii.Şi uite un motiv bun să nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo si Michael Jackson şi Backstreet Boys si Take That, si încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", 'Cireşarii, si am baut Cico si Zmeurată şi...ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toata clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", "Perinita" sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dădea un pretext sa "pupăm pe gură" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care incă roşeam la cuvantul "sex", care dădeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca încă mai suntem în viaţă, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara cască genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut cutii de pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spalat pe mâini dupa ce ne-am jucat cu toti câinii şi toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mâncăm, parintii nostri nu au "child proof the house".
Ne trimiteau să cumpăram bere si vin de la alimentara, şi cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers" ...
Dacă citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru!
Trimite şi la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult, să îşi aducă aminte şi ei .

Mulţi Ani Trăiască!

Fiul meu cel mic împlineşte 1 an peste câteva ore. Habar nu are ce înseamnă asta, dar nu contează, are cine să-l sărbătorească şi să-i dorească să aibă parte de vremuri mai bune. La Mulţi Ani!

Miroase a primăvară

Zăpada s-a topit pe aleile din IOR, iar picioarele mele se bucură din nou de stabilitatea asfaltului, după peste o sută de kilometri alergati pe zăpada.

Duminică am alergat în gaşcă la şedinţa tovărăşească a alergatorilor din RoClubMaraton, 12,5 km în ritm lejer, de plăcere, să avem timp să ne bucurăm de primăvară. Bine, cei pentru care maratonul de la Roma bate la uşă nu erau chiar atât de relaxaţi, dar asta e. Poate într-o zi voi alerga si eu la Roma...

Deocamdată, mi-am propus să alerg mai pe aproape, crosul de la Moeciu, semimaratonul de la Tuşnad şi abia în toamnă, Maratonul Bucureşti. Bine, n-am mai pus la socoteală crosurile din Bucureşti, pe care le voi vâna unul câte unul...

Hai că e culmea, pe vremea asta eu stau în casă şi scriu pe blog! Am plecat să bobinez puţin în IOR...

Dragostea e ca erecţia... spontană!

Dragostea la comandă, ca şi erecţia la comandă, sunt nişte utopii atât de mari, că se văd cu ochiul liber. Şi atunci, care e rolul acestui Sf. Valentin, în afară de faptul că e un bun catalizator al transmiterii bolilor venerice? Ce se întâmplă de fapt, de Sf. Valentin?

Amantele sunt triste, ca de fapt în toate marile sărbători. Ori stau singure, că iubitul e cu nevasta, ori stau să le fută soţul, oricum, nu stau cu cine ar vrea ele.

Amanţii fac fie exerciţii de resuscitare a căsniciei, fie o treabă mânioasă cu un pornache proaspăt dat jos de pe torrent. Şedinţe de şpriţ nu prea fac, că le e naşpa să recunoască în faţa amicilor că n-au ce fute de Sf. Valentin...

Puştimea se joacă de-a căsătoreala pentru o zi, se combină pe la vreun bairam, dragostea adolescentină e, aşa cum ştim toţi, pe cât de inflamabilă pe atât de volatilă...

Restul indrăgostiţilor fac ce făceau şi în celelealte zile din an, se iubesc pe unde apucă, aşa ca nu e mare diferenţă. Fetele au un pretext destul de romantic ca să-şi desfacă picioarele în faţa partenerilor noi, ţinuţi la fezandat conform principiului "Eu nu sunt curvă, mai întâi să ne cunoaştem mai bine", sau să facă prima muie iubitului, aia voit stângace, însoţită de fraza "N-am mai făcut-o până acum, da cu tine simt că aş vrea să încerc, e cadoul meu special de Sf. Valentin..."

Oricum, toţi dansăm acelaşi dans nupţial al speciei, spre bucuria comercianţilor şi florăreselor, care-şi freacă mâinile... Că tot polemizasem cu Ana pe blogul ei despre tipare sociale...

Una peste alta, cresc vânzările şi creşte numărul de orgasme, simulate sau nu. Măcar e o schimbare de culoare, că sărbători în care creşte doar alcoolemia, avem tot anul...

Caracatiţă lemone

Reţetele cu caracatiţă sunt ca sexul oral - neiniţiatele strâmbă din nas la început, iar după aia nu se mai opresc din băgat în gură.

Eu fac această mâncare mai ales vara, pentru că se consumă rece, e uşoară şi foarte răcoritoare.

Ingrediente:

• 1 kg caracatiţă (nu e multă, ai sa vezi ca intră la apă de parca n-ar fi trăit în ocean toata viaţa)
• 1 lămâie
• 1 legătură pătrunjel
• 4 căţei de usturoi
• ulei de măsline
• 1 foaie de dafin
• sare
• piper

Operaţiuni:

• curăţăm caracatiţa, o frecăm puţin cu sare, apoi o caftim bine cu ciocanul de şniţele să o frăgezim
• punem o oală cu apă la fiert şi când dă în clocot, adaugăm căţeii de usturoi, sare, foaia de dafin şi caracatiţa. Fierbem 1 oră şi verificăm daca e fiartă împungând-o sadic cu furculiţa
• Când e fiartă se ia de pe foc, se lasă să se răcească, apoi se taie bucăţele
• Separat, facem un sos din zeama lămâiei, puţin ulei de măsline, pătrunjelul tocat mărunt, sare şi piper
• Îmbăiem caracatiţa în zeama asta, apoi apoi o lăsăm la frigider o zi de muncă normală (8 h)
• Dacă am murit de foame aşteptând să se marineze caracatiţa, rudele aprind o lumânare. Dacă nu, mâncăm.

Ştiaţi care e asemănarea dintre gătit şi filmele porno? În general, se termină la fel, toată lumea se şterge la gură...

Jos Burta!

NU, un NU hotărât regimurilor alimentare şi pilulelor de tot felul - chiar dacă vei slăbi în timp scurt, dacă te vei întoarce tot la stilul actual de viaţă, efectul yo-yo va fi devastator. Singura soluţie viabilă, cu efecte pe termen lung, este schimbarea stilului de viaţă, definitiv.

Ai putea să te înfometezi sau să mănânci numai spanac pentru tot restul vieţii? Nu, şi din fericire nici nu e nevoie! E valabil şi pentru pilule. Atunci, ce trebuie să faci?

#Schimbă-ţi stilul alimentar

Nu e vorba de nimic drastic aici (doar vorbim de o schimbare pentru tot restul vieţii, nu?). Tot ce trebuie să faci:

• Mănâncă de 5 ori pe zi. Dacă până acum obişnuiai să faci salturi şi peste cele 3 mese tradiţionale, va fi un mic efort să te obişnuieşti aşa, dar nu e chiar atât de greu Eu îmi iau la scârbici mâncare de acasă - fructe, iaurt. Consecinţa e că vei mânca mai puţin la o masă şi vei obţine o accelerare a metabolismului.
• Mănâncă variat. Încearcă să mănânci cât mai multe fructe şi legume, preferabil proaspete sau fierte în abur.
• Limitează grăsimile. Carne de porc mai rar, preponderent pui, vită, peşte, curcan. Foloseşte lactate varianta light, pe cât posibil. Prăjeşte mai rar şi doar în unt sau ulei de măsline Sunt atât de multe preparate delicioase la cuptor sau grătar, încât n-ar trebui să simţi prea mult lipsa prăjelilor. Evită conservele în ulei şi când le mănânci, scurge uleiul şi pune în loc zeamă de lămâie.
• Limitează dulciurile. Încearcă să le înlocuieşti cu fructe.
• Întoarce fast-food-ul în favoarea ta. Cere shaworma cu mai puţini cartofi prăjiţi şi maioneză şi mai multe legume. Cere-o mică. Întotdeauna cere porţiile mici, dacă mănânci de 5 ori pe zi, te vor sătura cu siguranţă.
• Bea multă apă! Multă însemnă cel puţin 2 l/zi, în funcţie de efort şi temperatură.
• Răsfaţă-te. Aminteşte-ţi că asta nu e un regim, e felul în care vei mânca tot restul vieţii, Dacă îţi e poftă de o mâncare plină de grăsimi sau de ceva dulce, foloseşte-o ca o formă de autorecompensare dacă ţi-ai îndeplinit obiectivele pe o săptămână. O masă incorectă o dată pe săptămână, chiar plină de porcării, nu te va afecta negativ.

#Fă sport în mod constant

Întotdeauna, în viaţă vei găsi ceea ce cauţi - dacă cauţi scuze, vei găsi scuze, dacă cauţi timp, vei găsi timp pentru ceea ce vrei. Oricine, oricât de ocupat ar fi, poate găsi timp pentru cel puţin 3 antrenamente pe săptămână. Cel puţin până dai burta jos, aceste 3 antrenamente trebuie să fie aerobice. Alergarea e cel mai eficientă, inclusiv sub aspectul timpului şi al costurilor, dar dacă vrei, o poţi alterna cu înot, ciclism, role. Informaţii despre sport găseşti peste tot pe blog, iar dacă vrei sfaturi mai tehnice legate de alergare, găseşti aici.

#Lasă ţigările

Nu există un moment mai bun să te laşi de fumat decât acela în care te apuci să faci sport. Eu am fumat 13 ani câte un pachet de ţigări pe zi şi am mai mult de 2 ani de când am renunţat la acest obicei. Nu te minţi singur! Lasă-te dintr-o dată, înfruntă sevrajul şi vei vedea că dacă ai trecut de primele 3 săptămâni, va fi mai uşor. Voi mai reveni pe tema asta cu alte postări, că e importantă.

#Lasă băutura

Un lucru mai puţin cunoscut despre consumul de alcool este că anulează orice dietă. 1 g de alcool pur conţine 7 calorii, iar 1 g de grăsime 9 calorii. Nu numai că din câteva pahare ai făcut o bombă calorică, dar, deoarece nu poate fi depozitat în organism, trebuie metabolizat cât mai repede - ficatul nostru abordează sarcina asta cu prioritate, anulând alte sarcini (metabolizarea grăsimilor). Cu alte cuvinte, cât timp avem alcool în corp care trebuie "procesat", organismul nostru va transforma mai mult din ceea ce mâncăm în grăsime corporală.

Nici aici nu trebuie să devenim fanatici. Poţi bea liniştit la ocazii, dacă ocaziile astea nu sunt mai dese de o dată pe săptămână, şi nu bei mai mult de 2 pahare ca bărbat şi 1 pahar ca femeie (pahar specific tipului de băutură - nu poţi bea 2 halbe de rom!!!)

Alt secret este că alcoolul deshidratează - bea un pahar de apă pentru fiecare pahar de băutură alcoolică consumat. Mare parte din starea naşpa de mahmureală se datorează deshidratării.

Un efect secundar al schimbării stilului de viaţă va fi schimbarea unor personaje din anturajul tău. Prietenii adevăraţi vor respecta şi vor accepta deciziile tale. Vor apare alţi prieteni, care au şi ei preocupările tale noi. Vor dispare alţii, oamenii cu care nu aveai de fapt nimic altceva în comun decât şedinţele de intoxicare în grup cu alcool şi nicotină. Nu regreta şi nu lăsa pe nimeni să te întoarcă din drum, cine încearcă asta nu ţi-e prieten.

Pune mâna pe lopată, haide jos s-o facem lată!

Ieri n-am alergat. Dimineaţa n-am putut ajunge în IOR la alergarea de grup duminicală, iar aseară am exersat ultimul sport de sezon - lopăţitul. Mai întâi singur, apoi au mai apărut în parcare, unul câte unul, câţiva vecini şi ne-am unit forţele în lupta cu nămeţii.. Unul şi-a sunat soaţa, care a coborât după jumătate de oră cu o oală de vin fiert şi căni pentru toată lumea. I-am urmat exemplul, pe rând, şi seara aveam şi parcarea şi trotuarul din faţa blocului degajate, şi trei sau patru căni de vin fiert pe instalaţie.

Cum însă ninsoarea nu s-a oprit, în seara asta voi fi din nou, nu singur, sper, pe poziţii în parcare.

Am puţină febră musculară la lombari, dar mă simt ok. Mult mai bine decât dacă aş fi stat în faţa tembelizorului şi aş fi cugetat ca restul proştilor, adânc: "Să-mi bag pula, Bucureştiul e îngropat sub zăpadă! Cod portocaliu!" Unde mai pui că ne-am distrat pe cinste, în ciuda viscolului.

Se poate, frate, dar ar trebui să ieşim toţi, nu doar şoferii, că ninge şi pe trotuare, nu doar pe stradă şi în parcări. E adevărat că plătim taxe şi impozite, dar dacă ne lăsăm în baza edililor, sfărşim şi blocaţi în case, şi cu mult sânge rău degeaba.

7,6 Km alergare în Tineretului

Ieri în IOR pe bucla nordică aleea era oglindă, se aluneca rău şi am reuşit cu greu să termin alergarea în picioare, aşa că azi m-am mutat în Tineretului, ştiind că la ora 10 trebuia să aibă loc aici alergarea de grup a celor de la RoClubMaraton.

M-am învârtit însă zadarnic în jurul lacului, n-am întâlnit decât alergători răzleţi şi nici o faţă cunoscută. În schimb, m-am convins: Ninja există, şi aleargă dimineaţa prin Tineretului. Sper să nu se supere colegul cu cagulă cu care m-am intersectat azi de câteva ori în jurul lacului pentru această remarcă, dar la infracţionalitatea din Bucureşti, orice băbuţă care se uită la ştiri ar fi terifiată să întâlnească un astfel de ninja când plimbă pechinezul.

În rest, mult mai puţină gheaţă decât în IOR, mult mai pustiu, aceeaşi atmosferă glaciară de care eu unul am început să mă plictisesc.

Kick-Boxing vs. Tae Bo

Practicanţii de arte marţiale se vor întreba cu siguranţă ce-i cu asocierea asta între două sporturi care nu prea au nici o legătură. Am văzut zilele trecute un reportaj făcut la o sală de fiţe din Bucureşti, unde un individ conducea un antrenament de Tae Bo, susţinând sus şi tare că ăla e kick-boxing şi Tae Bo e doar denumirea americană dată de Billy Blanks acestui sport. Mai avea puţin şi ne spunea că elevii lui se vor bate în K1 peste două săptămâni.

De dragul banilor tăi, hai să clarificăm puţin lucrurile:

Tae Bo este o formă de aerobic foarte eficientă care foloseşte anumite mişcări din artele marţiale, dar NU este o artă marţială. E un antrenament ritmat, executat preponderent pe muzică, te va ajuta să arzi calorii, să capeţi o bună condiţie fizică, mobilitate şi tonus muscular, te va binedispune, dar atât. Mişcările sunt cu totul scoase din contextul lor marţial, cu alte cuvinte, seamănă dar... nu răsare.

Tae Bo nu l-a îmbogăţit pe Billy Blanks datorită oamenilor pe care i-a antrenat direct, ci datorită casetelor şi DVD-urilor vândute, pentru că se pretează foarte bine antrenamentelor făcute acasă, în faţa televizorului.

Kick-box-ul, în schimb, este o artă marţială de contact, foarte asemănătoare cu boxul thailandez, care, în plan fizic, îţi va aduce toate beneficiile pe care le-ai avea practicând Tae Bo, iar în plus, te va transforma în timp, într-un practicant de arte marţiale, cu tot ce înseamnă asta: un psihic educat către abordarea cu calm a oricăror situaţii tensionate, o eficienţă deosebită în autoapărare, încredere în sine, responsabilitate în  folosirea capacităţilor dobândite, astfel încât să nu-i răneşti grav pe agresori etc.

Kick-box-ul arată diferit şi din punct de vedere al antrenamentelor - acestea se bazează mult pe acurateţea tehnicilor, pe formarea unor reflexe condiţionate care să ducă la reacţii spontane în cazul unui atac, pe lucrul cu partener, lucrul la sac, la makiwara (un buştean pansat cu diverse materiale pentru a nu lovi direct în lemnul gol). Se folosesc protecţii (bandaje, mănuşi, tibiere, proteze dentare etc.).

Kick-box-ul nu poate fi învăţat acasă, prin vizionarea unor casete, atât pentru că presupune lucrul cu partener, cât şi pentru că antrenorul din televizor nu vede ce greşeşti şi nu te poate corecta ca lumea, iar în kick contează foarte mult acurateţea tehnică, nu doar transpiraţia.

N-am scris postul asta pentru a plictisi practicanţii de arte marţiale, ci pentru că, pentru un nepracticant, este foarte greu să te decizi în buzunarele cărui antrenor bagi banii, în speranţa că îţi vei realiza obiectivele.

Şi aşa sunt în România prea mulţi impostori care vând centuri colorate şi iluzii.

Mai întâi, trebuie să te informezi şi să decizi în cunoştinţă de cauză, pe baza obiectivelor pe care le urmăreşti.

Despre cum cred eu că e bine să-ţi alegi clubul de arte marţiale, voi reveni în alt post.

Scoate-ţi fundul la aer curat

Ştiu că sunt -2 grade, au fost şi -15 şi a fost ok. Este ok, dacă eşti echipat corespunzător şi nu faci plimbări transpirat după ce termini alergarea, nu vei păţi nimic rău, dimpotrivă. Ştii ce sentiment minunat de libertate şi putere poţi avea alergând acolo afară, înfruntând frigul, zăpada sau ploaia? Sunt sigur că toţi alergătorii îmi dau dreptate.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, cu excepţia kick-boxing-ului, nu amestec sala cu activitatea cardio. Mă plictisesc de moarte benzile de alergare şi bicicletele staţionare, chiar şi cu un televizor prin preajmă. Sala e pentru forţă, frăţioare. Merg la sală şi "trag de fiare" - asta nu mă plictiseşte. Alergarea însă, numai afară, preferabil în parc, cât mai aproape de natură şi cât mai departe de intersecţii, semaforizate sau nu, bune doar să-ţi rupă ritmul. Îmi place şi în pădure, dar e prea departe pentru un bucureştean de Balta Albă să iasă să alerge în Băneasa în mod regulat.

Nu-i nimic, eu în IOR uit că sunt în Bucureşti.

Dar să revenim la ce vreau de la tine. Închide calculatoru', ia un fes pe chelie să nu gândeşti prea mult la rece, adidaşii în picioare, şi ieşi să dai o tură, două, câte ai chef, afară. Nu te opri decât în maşină sau în scara blocului, să nu răceşti, şi apoi, după un duşulică, deschide calculatorul şi laudă-te pe net cât de bine te simţi, spune-le prietenilor tăi cum te simţi, fă-i să-şi scoată şi ei fundul la aer curat!

Ieri, 7,88 km alergare în IOR

Am început la 17:30, la fix cât să prind prima tură în amurg - parcă alergam într-o altă lume, îngheţată, luminată palid de ultimele raze de soare şi galbenul becurilor de pe stâlpi. A doua tură am avut parte de o lună aproape plină şi din ce în ce mai multă animaţie. Parcul s-a umplut cu patinatori care probabil căutau senzaţia supremă - hipotermia - pe gheaţa înşelătoare de pe lac, şi fotografi, atraşi de feeria peisajului.

Partea proastă a fost că imediat ce am ieşit din parc am simţit că scârţâie genunchiul stâng, şi seara m-a cam durut. Azi nu mă mai doare aproape deloc, dar iau pauză, dau cu antiinflamator şi mă rog să fie în regulă mâine la alergarea duminicală, să nu mă scoată pe tuşă. Riscantă zăpada asta. Şi eu care speram să văd o îmbunătăţire a vitezei după alergările astea pe zăpadă...

Dacă mă scoate pe tuşă, cred că voi căuta o piscină până îmi revin, să nu mă tragă prea mult înapoi accidentarea asta.

De fapt, tot n-am mai înotat de mult, cred că îmi caut o piscină oricum.

Maraton montan la Moieciu de Sus

Pe data de 1 Mai 2010 va avea loc la Moieciu de Sus un maraton montan. Mi-am permis sa reproduc aici regulamentul concursului, aşa cum a fost publicat pe site-ul organizatorilor: 

1. ORGANIZARE

Ecomarathon este organizat de Centrul de Ecologie Montana.

2. CURSA

43km; 2100D+ Diferenta de nivel pozitiva; Timp limita 9h

Ecomarathon este o competitie de alergare montana, traseul fiind alcatuit din 90% drumuri forestiere si poteci de munte si 10% drum asfaltat. Startul si sosirea vor avea loc in Moieciu de Sus.

Traseul va fi marcat periodic. Harta traseului se gaseste aici: www.ecomarathon.ro

3. PARTICIPARE

Concursul este deschis celor care au implinit varsta de 18 ani si sunt apti din punct de vedere medical sa sustina acest tip de efort.

4. INSCRIERE

Inscrierea se face prin completarea formularului aflat pe pagina maratonului la adresa: http://www.ecomarathon.ro/inscriere-2010 incepand cu 1.02.2010.

Fiecare participant va trebui sa achite o taxa de participare anuntata la deschiderea inscrierilor in care sunt incluse: tricoul maratonului, numar de concurs, medalie, realimentarea in timpul cursei.

La validarea inscrierii fiecare participant va trebui sa semneze declaratia de responsabilitate.

Daca dintr-un motiv intemeiat doriti sa anulati inregistrarea va rugam sa anuntati acest lucru prin mail la info@ecomarathon.ro

In cazul retragerii din cursa taxa de participare nu va fi inapoiata.

5. ECHIPAMENT

Se recomanda urmatorul echipament:

- pantof de alergare cu profil montan

- numar (dat de organizator)

- bidon cu apa, 0,5 litri

- batoane energizante sau geluri energizante

- haina de ploaie/vant

- telefon mobil

6. PUNCTE DE CONTROL/PUNCTE DE ALIMENTARE

Pe parcursul traseului vor fi amenajate 4 puncte de control si 5 puncte de alimentare unde se vor gasi bauturi energizante, apa, fructe, zahar.

Punctele de control si punctele de realimentare vor fi marcate corespunzator si vor fi vizibile.

7. DESCALIFICARE

Organizatorii isi rezerva dreptul de a descalifica orice participant daca nu respecta acest regulament sau intr-una din urmatoarele situatii:

-  pierderea numarului de concurs

-  nerespectarea traseului (nu sunt premise scurtaturile potecilor care coboara sau urca in zig-zag)

-  utilizarea unui mijloc de transport in timpul cursei

-  parasirea echipamentului pe traseu

-  aruncarea gunoiului pe traseu, ambalajele utilizate pot fi lasate la punctele de control sau la punctele de alimentare

-  neacordarea de ajutor unui alt alergator aflat in dificultate

-  lipsa de respect fata de ceilalti concurenti, organizatori, voluntari

- depasirea timpului limita anuntat in prealabil de organizatori

8. SIGURANTA

Pe parcursul concursului circulatia rutiera pe portiunile nu va fi restrictionata, de asemenea pe traseul concursului se pot intalni alte autovehicule, turisti, animale. Acest fapt atrage asupra participantilor obligatia de a respecta regulile de conduita in trafic impuse de lege. Orice accident in care au fost implicati participanti la Ecomarathon, survenit in timpul desfasurarii concursului din nerespectarea regulilor de concurs si a regulilor de conduita in trafic impuse de lege va fi in responsabilitatea celor implicati in accident.

Alergatorii sunt responsabili pentru participarea la aceasta cursa, organizatorii nu isi asuma nici un fel de obligatie in cazul in care vre-un concurent se raneste sau se accidenteaza sau alte consecinte ce pot aparea din cauza participarii la acest concurs. Va exista un punct de prim ajutor unde se va asigura serviciu medical de specialitate in caz de nevoie.

Organizatorii nu isi asuma raspunderea pentru obiectele pierdute sau uitate pe traseu in timpul concursului.

9. SUPORTERI

Este interzis suporterilor si spectatorilor sa insoteasca participantii in cursa. Deasemenea este interzis ajutorul de orice fel din exterior exceptie facand punctele de alimentare de unde participantii pot primi alimente si bauturi energizante de la suporteri si spectatori. Spatiul va fi delimitat si marcat de organizatori.

Pe durata cursei fiecare participant trebuie sa-si care singur echipamentul si ii este interzis sa primeasca ajutor din exterior.

Organizatorii pot penaliza participantii ai caror suporteri nu respecta aceste reguli.

10. TRASEU

Startul si Sosirea sunt in Moieciu de Sus. Traseul este alcatuit din 3 bucle ce formeaza trifoiul EcoMarathonului.

· START - Moieciu de Sus - La Mandru - Fundata - Moieciu de Sus: cca: 11 km

· Moieciu de Sus - Culmea Lunga - Valea Lunga - Cheile Gradistei - Fundata - Moieciu de Sus: cca 17 km

· Moieciu de Sus - La Bisericuta - Valea Bangaleasa - Poiana Gutanu - Poiana Plesii - Moieciu de Sus - SOSIRE: cca 15 km

Detalii despre traseu, harta si profilul traseului se gasesc pe pagina maratonului www.ecomarathon.ro

11. CLASAMENT si PREMII

Cronometrarea se face la secunda, va castiga cel care va ajunge in cel mai scurt timp la punctual de Sosire dupa parcurgerea integrala a traseului.

Premierea se va face pentru urmatoarele categorii: masculin si feminine, seniori si veterani, cu urmatoarele categorii de varsta: 18-35 de ani, 36-45 de ani, peste 45 de ani.

Organizatorii isi rezerva dreptul de a acorda si alte premii.

Fiecare participant ce va termina cursa incadrandu-se in timpul precizat de organizatori va primi medalia EcoMan.

12. SCHIMBARE TRASEU – ANULAREA CURSEI

Organizatorii isi rezerva dreptul de a anula/amana cursa in cazuri exceptionale cu conditia ca toti participantii sa fie anuntati in prealabil.

In cazul unor conditii meteorologice nefavorabile sau/si alte conditii speciale organizatorii isi rezerva dreptul de a opri cursa sau de a modifica bariera orara.

In caz de forta majora, prin asta intelegem orice evenimente care ar putea influenta buna desfasurare a maratonului cum ar fi: inundatii majore, dezastre naturale sau evenimente politice majore care ii determina pe organizatori sa anuleze competitia, 50% din taxa de participare va fi returnata.

13. RESPECTAREA MEDIUL INCONJURATOR NATURAL SI CULTURAL

Principii

Ca fundatie care se implica in studiul si monitorizarea mediului montan si alpin si ca organizatori ai EcoMarathonului, Centrul de Ecologie Montana are ca prim obiectiv protejarea si conservarea mediului montan.

Dorim ca amprenta noastra asupra mediului natural si cultural provocata prin organizarea si desfasurarea EcoMarathonului sa fie cat mai aproape de ZERO.

Acest obiectiv trebuie luat in considerare nu numai de catre noi ca organizatori ci si de catre participanti, sustinatori, parteneri, spectatori si voluntari si aplicat prin urmatoarele actiuni:

a.    Combate eroziunea solului de-a lungul traseului!

Nu parasi poteca marcata, nu folosi scurtaturile, chiar daca ele par a fi mai rapide. Fii un exemplu in acest sens pentru toti ceilalti si atentioneaza-i daca nu actioneaza si ei la fel ca tine. Fii constient ca daca folosesti scurtaturile nu numai ca poti fi descalificat, dar contribui la distrugerea directa a solului si a covorului vegetal, a fanetelor (unul dintre cele mai sensibile ecosisteme cultural cu o biodiversitate maxima !!) si prin urmare aduci un prejudiciu proprietarului fanetei, si nu in cele din urma maresti propriul risc de a te accidenta.

b.    Respecta proprietatea satenilor!

Gandeste-te ca o mare parte din traseul EcoMarathonului parcurge proprietati private. Fanetele si padurile sunt prorprietatea unor familii din Moieciu de Sus sau din Fundata. Ele reprezinta elementul de baza al vietii traditionale din regiunea noastra. Respecta proprietarii si faptul ca te lasa sa treci pe proprietatea lor. Inchipuie-ti ca noi am organiza un concurs de alergare prin apartamentul tau, prin casa sau gradina ta. Exact asta facem noi la Moieciu de Sus: parcurgem gradinile satenilor si vrem ca tu sa respecti faptul ca ei ne lasa sa facem asta.

c.    Nu arunca gunoi pe traseu!

Este cel mai simplu lucru pe care il poti face si pe care noi il solicitam de la tine, dar gandeste-te la mai mult ce ai putea face: sa nu ‘produci gunoi’ ! Despacheteaza deci fiecare produs de care ai nevoie pe traseu, inainte de concurs. Daca ai totusi ceva ambalaj pe care nu-l poti evita (batoane, geluri, tuburi de gel, etc) nu le arunca, ci ia-le cu tine pana la zona centrala a concursului in Moieciu de Sus.

d.    Noi, ca organizatori, o sa reducem la maxim utilizarea recipientelor de unica folosinta si de aceea te rugam sa utilizezi pe traseu la toate punctele de realimentare in locul paharelor de unica folosinta bidonul tau (obligatoriu).

e.    Redu propriul tau ‘rucsac de bioxid de carbon’!

Atunci cand vei veni la Moieciu incearca sa utilizezi mijloacele de transport in comun si daca totusi te hotarasti sa vii cu masina, atunci nu veni singur. Ia cu tine alti participanti sau sustinatori! Astfel contribui putin ca mediul inconjurator natural si cultural sa ramana la fel o bucata de vreme.

Şi mâine e o zi...

Da, dar, din nefericire, nu pentru toată lumea!

Poate pentru mine, poate pentru tine, azi este ultimul episod al acestei telenovele. Cine ştie? Trăieşte fiecare moment, bucură-te şi apreciază-l. Iubeşte-ti femeia, bucură-te de frumuseţea ei când o faci să termine, joacă-te cu copii tăi şi umple-ţi sufletul cu râsul lor. Sună-ţi părinţii, dă-le bucuria că nu i-ai uitat şi bucură-te de bucuria lor. Ieşi afară şi alergă, scutură-te de stres şi mizeriile zilnice, trage aer adânc în piept şi bucură-te că te simţi tânăr şi plin de viaţă.

Bucură-te de tot. De cafeaua tare de dimineaţă, de berea băută cu prietenii seara, de muia pe care ţi-o face iubita, de tot.

Ca şi cum ar fi ultima zi... şi mulţumeşte pentru tot!

O vorbă mare

Ieri seara, într-un film prea slăbuţ ca să-i menţionez numele, am găsit o vorbă mare: "Nu ratezi cu adevărat decât atunci când încetezi să mai încerci". Şi asta cu toate că fiecare eşec ne demoralizează, ne mai adaugă în minte câte o porţie de pesimism, de frică de rateu, făcând încercările din ce în ce mai grele.

Toţi avem fricile noastre, toţi am luat-o peste bot în diverse ocazii, dar decât să trăieşti regretând că te-ai dat bătut, mai bine hai să ne hăituim fricile, să le vânăm şi să facem lucrurile pe care ne temem că le-am putea rata, până le învingem.

Alergare vs. Sex

Atunci când afla ca obişnuesc să alerg câtiva zeci de km în fiecare săptămână, 90% din cunoscuţii mei îşi aprind liniştiţi o ţigară şi mă compatimesc sincer - "Gata, frăţică, asta e dus rău, păcat de el că era băiat de treabă!", iar restul de 10% încearcă să şi înţeleagă ce s-a întâmplat cu mine de am luat-o razna.

Astfel, apare inevitabil întrebarea "De ce alergi?". Cum însă argumentele raţionale privind beneficiile alergării pt. sănătate, siluetă etc., deşi de notorietate, nu prea conving pe nimeni, tocmai pt. că sunt prea raţionale, eu obişnuiesc să trec direct la argumentele mai hedonistice, ca să le spun aşa: "Bă tată, eu alerg pt. că asta mă face să mă simt tânăr, plin de viaţă, mă detensionează şi scap de stres".

Unul mai deştept zice: "Bă, e clar, eşti labagiu! Păi toate efectele astea le obţii fără să te chinui dacă dai la buci, şi e chiar mai plăcut. De ce nu încerci?"

Trecând peste prezumţia de virginitate, care incumba şi faptul că ai mei copii ar fi fost făcuţi în timp ce eu alergam prin parc, care ar fi trebuit să mă deranjeze, am preferat să ma concentrez pe argumente, să pot să combat:

• alergarea nu depinde de existenţa, consimţământul sau cheful a cel puţin încă o persoană, pe când sexul da;
• alergarea nu poate fi minoră fără ca tu să ştii;
• alergarea nu are, niciodată, boli venerice;
• alergarea nu este niciodată pe ciclu, ba chiar iţi oferă pretextul să dispari din calea cuiva care e nervos înainte şi în timpul ciclului;
• poţi alerga liniştit chiar dacă copii sunt acasă şi nu dorm, e chiar indicat, pt. că vor mânca urechile altcuiva în timp ce tu alergi;

Acestea fiind zise, ar fi trebuit să mai adaug şi că mă îndoiesc serios de frecvenţa şi calitatea futaiurilor unui burtos care scoate limba de-un cot dacă se strică liftul, dar, spre deosebire de alţii, eu nu sunt răutăcios.

Decât dacă am chef.

Aventuri în congelator

Duminică am participat la deja tradiţionala alergare de grup din IOR. 9,42 km, ger sticlos, -15 grade, dar mai puţine porţiuni cu gheaţă decât joi. Faza tare e că era să mă mănânce câinii. Bine, nu de tot, doar kilogramele în plus! Crescut în Bucureşti, unde poţi să păţeşti orice că nu vede şi nu aude nimeni nimic, nici nu mi-a trecut prin cap să mai strig după ajutor. Am dat drumul la joc de picioare, încercând să-i ţin la distanţă cât să mă gândesc la o ieşire din corzi.

Ei bine, s-a întâmplat minunea! Auzind lătrături insistente în spate, cei din plutonul de alergători din faţă s-au întors să mă recupereze. În faţa superiorităţii numerice a oamenilor, haita s-a retras cu burta goală.

S-a dovedit că în colectivitatea alergătorilor găseşti oameni de calitate, inimoşi. Mulţumesc, colegii, respect!

6,44 km în IOR

Pe timp de noapte, la -10 grade, pe zăpadă şi gheaţă. Am supravieţuit cu gleznele intacte şi m-am simţit ca Moş Craciun, alergat prin padure de reni că nu le-a platit salariile. Fiecare anotimp cu farmecul lui, nu?