Zăpada s-a topit pe aleile din IOR, iar picioarele mele se bucură din nou de stabilitatea asfaltului, după peste o sută de kilometri alergati pe zăpada.
Duminică am alergat în gaşcă la şedinţa tovărăşească a alergatorilor din RoClubMaraton, 12,5 km în ritm lejer, de plăcere, să avem timp să ne bucurăm de primăvară. Bine, cei pentru care maratonul de la Roma bate la uşă nu erau chiar atât de relaxaţi, dar asta e. Poate într-o zi voi alerga si eu la Roma...
Deocamdată, mi-am propus să alerg mai pe aproape, crosul de la Moeciu, semimaratonul de la Tuşnad şi abia în toamnă, Maratonul Bucureşti. Bine, n-am mai pus la socoteală crosurile din Bucureşti, pe care le voi vâna unul câte unul...
Hai că e culmea, pe vremea asta eu stau în casă şi scriu pe blog! Am plecat să bobinez puţin în IOR...
