Pentru iubitorii de alergare montană, ziua de 1 Mai a fost cu adevărat o mare sărbătoare. La Moieciu de Sus a avut loc prima ediţie a Ecomarathon-ului, vremea a fost superbă, iar participanţii au avut parte de tot ce-şi puteau dori: peisaje de vis, aer curat şi voie bună.
Eu am optat pentru varianta cross (14 km), pentru că a fost prima mea competiţie montană şi nu am vrut să mă arunc prea departe, dincolo de posibilităţile mele fizice actuale. A fost o alegere înţeleaptă - a fost cea mai grea competiţie de până acum. Cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă!
Am început cu o porţiune de şosea, cu o pantă abia sesizabilă, dar care ţi se agăţa de genunchi imediat dacă făceai greşeala să o abordezi în ritm de plat. Urma o porţiune de urcare abruptă prin pădure - asta mi s-a părut că nu se mai termină, nu eram pregătit pentru o urcare aşa de lungă.
Restul a fost distracţie în formă pură - am alergat prin pădure şi pe coclauri ascultând Metallica şi Black Sabbath, îmbătat de frumuseţea locurilor şi de plăcerea alergării.
Dacă voi mai fi şi dacă voi mai putea alerga, voi reveni cu siguranţă în fiecare an.
La anul mă înscriu la maraton şi până atunci, vânez alte evenimente asemănătoare de pe alte coclauri - urmează semimaratonul de la Tuşnad, în iunie.
