Miroase a primăvară

Zăpada s-a topit pe aleile din IOR, iar picioarele mele se bucură din nou de stabilitatea asfaltului, după peste o sută de kilometri alergati pe zăpada.

Duminică am alergat în gaşcă la şedinţa tovărăşească a alergatorilor din RoClubMaraton, 12,5 km în ritm lejer, de plăcere, să avem timp să ne bucurăm de primăvară. Bine, cei pentru care maratonul de la Roma bate la uşă nu erau chiar atât de relaxaţi, dar asta e. Poate într-o zi voi alerga si eu la Roma...

Deocamdată, mi-am propus să alerg mai pe aproape, crosul de la Moeciu, semimaratonul de la Tuşnad şi abia în toamnă, Maratonul Bucureşti. Bine, n-am mai pus la socoteală crosurile din Bucureşti, pe care le voi vâna unul câte unul...

Hai că e culmea, pe vremea asta eu stau în casă şi scriu pe blog! Am plecat să bobinez puţin în IOR...

Dragostea e ca erecţia... spontană!

Dragostea la comandă, ca şi erecţia la comandă, sunt nişte utopii atât de mari, că se văd cu ochiul liber. Şi atunci, care e rolul acestui Sf. Valentin, în afară de faptul că e un bun catalizator al transmiterii bolilor venerice? Ce se întâmplă de fapt, de Sf. Valentin?

Amantele sunt triste, ca de fapt în toate marile sărbători. Ori stau singure, că iubitul e cu nevasta, ori stau să le fută soţul, oricum, nu stau cu cine ar vrea ele.

Amanţii fac fie exerciţii de resuscitare a căsniciei, fie o treabă mânioasă cu un pornache proaspăt dat jos de pe torrent. Şedinţe de şpriţ nu prea fac, că le e naşpa să recunoască în faţa amicilor că n-au ce fute de Sf. Valentin...

Puştimea se joacă de-a căsătoreala pentru o zi, se combină pe la vreun bairam, dragostea adolescentină e, aşa cum ştim toţi, pe cât de inflamabilă pe atât de volatilă...

Restul indrăgostiţilor fac ce făceau şi în celelealte zile din an, se iubesc pe unde apucă, aşa ca nu e mare diferenţă. Fetele au un pretext destul de romantic ca să-şi desfacă picioarele în faţa partenerilor noi, ţinuţi la fezandat conform principiului "Eu nu sunt curvă, mai întâi să ne cunoaştem mai bine", sau să facă prima muie iubitului, aia voit stângace, însoţită de fraza "N-am mai făcut-o până acum, da cu tine simt că aş vrea să încerc, e cadoul meu special de Sf. Valentin..."

Oricum, toţi dansăm acelaşi dans nupţial al speciei, spre bucuria comercianţilor şi florăreselor, care-şi freacă mâinile... Că tot polemizasem cu Ana pe blogul ei despre tipare sociale...

Una peste alta, cresc vânzările şi creşte numărul de orgasme, simulate sau nu. Măcar e o schimbare de culoare, că sărbători în care creşte doar alcoolemia, avem tot anul...

Caracatiţă lemone

Reţetele cu caracatiţă sunt ca sexul oral - neiniţiatele strâmbă din nas la început, iar după aia nu se mai opresc din băgat în gură.

Eu fac această mâncare mai ales vara, pentru că se consumă rece, e uşoară şi foarte răcoritoare.

Ingrediente:

• 1 kg caracatiţă (nu e multă, ai sa vezi ca intră la apă de parca n-ar fi trăit în ocean toata viaţa)
• 1 lămâie
• 1 legătură pătrunjel
• 4 căţei de usturoi
• ulei de măsline
• 1 foaie de dafin
• sare
• piper

Operaţiuni:

• curăţăm caracatiţa, o frecăm puţin cu sare, apoi o caftim bine cu ciocanul de şniţele să o frăgezim
• punem o oală cu apă la fiert şi când dă în clocot, adaugăm căţeii de usturoi, sare, foaia de dafin şi caracatiţa. Fierbem 1 oră şi verificăm daca e fiartă împungând-o sadic cu furculiţa
• Când e fiartă se ia de pe foc, se lasă să se răcească, apoi se taie bucăţele
• Separat, facem un sos din zeama lămâiei, puţin ulei de măsline, pătrunjelul tocat mărunt, sare şi piper
• Îmbăiem caracatiţa în zeama asta, apoi apoi o lăsăm la frigider o zi de muncă normală (8 h)
• Dacă am murit de foame aşteptând să se marineze caracatiţa, rudele aprind o lumânare. Dacă nu, mâncăm.

Ştiaţi care e asemănarea dintre gătit şi filmele porno? În general, se termină la fel, toată lumea se şterge la gură...

Jos Burta!

NU, un NU hotărât regimurilor alimentare şi pilulelor de tot felul - chiar dacă vei slăbi în timp scurt, dacă te vei întoarce tot la stilul actual de viaţă, efectul yo-yo va fi devastator. Singura soluţie viabilă, cu efecte pe termen lung, este schimbarea stilului de viaţă, definitiv.

Ai putea să te înfometezi sau să mănânci numai spanac pentru tot restul vieţii? Nu, şi din fericire nici nu e nevoie! E valabil şi pentru pilule. Atunci, ce trebuie să faci?

#Schimbă-ţi stilul alimentar

Nu e vorba de nimic drastic aici (doar vorbim de o schimbare pentru tot restul vieţii, nu?). Tot ce trebuie să faci:

• Mănâncă de 5 ori pe zi. Dacă până acum obişnuiai să faci salturi şi peste cele 3 mese tradiţionale, va fi un mic efort să te obişnuieşti aşa, dar nu e chiar atât de greu Eu îmi iau la scârbici mâncare de acasă - fructe, iaurt. Consecinţa e că vei mânca mai puţin la o masă şi vei obţine o accelerare a metabolismului.
• Mănâncă variat. Încearcă să mănânci cât mai multe fructe şi legume, preferabil proaspete sau fierte în abur.
• Limitează grăsimile. Carne de porc mai rar, preponderent pui, vită, peşte, curcan. Foloseşte lactate varianta light, pe cât posibil. Prăjeşte mai rar şi doar în unt sau ulei de măsline Sunt atât de multe preparate delicioase la cuptor sau grătar, încât n-ar trebui să simţi prea mult lipsa prăjelilor. Evită conservele în ulei şi când le mănânci, scurge uleiul şi pune în loc zeamă de lămâie.
• Limitează dulciurile. Încearcă să le înlocuieşti cu fructe.
• Întoarce fast-food-ul în favoarea ta. Cere shaworma cu mai puţini cartofi prăjiţi şi maioneză şi mai multe legume. Cere-o mică. Întotdeauna cere porţiile mici, dacă mănânci de 5 ori pe zi, te vor sătura cu siguranţă.
• Bea multă apă! Multă însemnă cel puţin 2 l/zi, în funcţie de efort şi temperatură.
• Răsfaţă-te. Aminteşte-ţi că asta nu e un regim, e felul în care vei mânca tot restul vieţii, Dacă îţi e poftă de o mâncare plină de grăsimi sau de ceva dulce, foloseşte-o ca o formă de autorecompensare dacă ţi-ai îndeplinit obiectivele pe o săptămână. O masă incorectă o dată pe săptămână, chiar plină de porcării, nu te va afecta negativ.

#Fă sport în mod constant

Întotdeauna, în viaţă vei găsi ceea ce cauţi - dacă cauţi scuze, vei găsi scuze, dacă cauţi timp, vei găsi timp pentru ceea ce vrei. Oricine, oricât de ocupat ar fi, poate găsi timp pentru cel puţin 3 antrenamente pe săptămână. Cel puţin până dai burta jos, aceste 3 antrenamente trebuie să fie aerobice. Alergarea e cel mai eficientă, inclusiv sub aspectul timpului şi al costurilor, dar dacă vrei, o poţi alterna cu înot, ciclism, role. Informaţii despre sport găseşti peste tot pe blog, iar dacă vrei sfaturi mai tehnice legate de alergare, găseşti aici.

#Lasă ţigările

Nu există un moment mai bun să te laşi de fumat decât acela în care te apuci să faci sport. Eu am fumat 13 ani câte un pachet de ţigări pe zi şi am mai mult de 2 ani de când am renunţat la acest obicei. Nu te minţi singur! Lasă-te dintr-o dată, înfruntă sevrajul şi vei vedea că dacă ai trecut de primele 3 săptămâni, va fi mai uşor. Voi mai reveni pe tema asta cu alte postări, că e importantă.

#Lasă băutura

Un lucru mai puţin cunoscut despre consumul de alcool este că anulează orice dietă. 1 g de alcool pur conţine 7 calorii, iar 1 g de grăsime 9 calorii. Nu numai că din câteva pahare ai făcut o bombă calorică, dar, deoarece nu poate fi depozitat în organism, trebuie metabolizat cât mai repede - ficatul nostru abordează sarcina asta cu prioritate, anulând alte sarcini (metabolizarea grăsimilor). Cu alte cuvinte, cât timp avem alcool în corp care trebuie "procesat", organismul nostru va transforma mai mult din ceea ce mâncăm în grăsime corporală.

Nici aici nu trebuie să devenim fanatici. Poţi bea liniştit la ocazii, dacă ocaziile astea nu sunt mai dese de o dată pe săptămână, şi nu bei mai mult de 2 pahare ca bărbat şi 1 pahar ca femeie (pahar specific tipului de băutură - nu poţi bea 2 halbe de rom!!!)

Alt secret este că alcoolul deshidratează - bea un pahar de apă pentru fiecare pahar de băutură alcoolică consumat. Mare parte din starea naşpa de mahmureală se datorează deshidratării.

Un efect secundar al schimbării stilului de viaţă va fi schimbarea unor personaje din anturajul tău. Prietenii adevăraţi vor respecta şi vor accepta deciziile tale. Vor apare alţi prieteni, care au şi ei preocupările tale noi. Vor dispare alţii, oamenii cu care nu aveai de fapt nimic altceva în comun decât şedinţele de intoxicare în grup cu alcool şi nicotină. Nu regreta şi nu lăsa pe nimeni să te întoarcă din drum, cine încearcă asta nu ţi-e prieten.

Pune mâna pe lopată, haide jos s-o facem lată!

Ieri n-am alergat. Dimineaţa n-am putut ajunge în IOR la alergarea de grup duminicală, iar aseară am exersat ultimul sport de sezon - lopăţitul. Mai întâi singur, apoi au mai apărut în parcare, unul câte unul, câţiva vecini şi ne-am unit forţele în lupta cu nămeţii.. Unul şi-a sunat soaţa, care a coborât după jumătate de oră cu o oală de vin fiert şi căni pentru toată lumea. I-am urmat exemplul, pe rând, şi seara aveam şi parcarea şi trotuarul din faţa blocului degajate, şi trei sau patru căni de vin fiert pe instalaţie.

Cum însă ninsoarea nu s-a oprit, în seara asta voi fi din nou, nu singur, sper, pe poziţii în parcare.

Am puţină febră musculară la lombari, dar mă simt ok. Mult mai bine decât dacă aş fi stat în faţa tembelizorului şi aş fi cugetat ca restul proştilor, adânc: "Să-mi bag pula, Bucureştiul e îngropat sub zăpadă! Cod portocaliu!" Unde mai pui că ne-am distrat pe cinste, în ciuda viscolului.

Se poate, frate, dar ar trebui să ieşim toţi, nu doar şoferii, că ninge şi pe trotuare, nu doar pe stradă şi în parcări. E adevărat că plătim taxe şi impozite, dar dacă ne lăsăm în baza edililor, sfărşim şi blocaţi în case, şi cu mult sânge rău degeaba.

7,6 Km alergare în Tineretului

Ieri în IOR pe bucla nordică aleea era oglindă, se aluneca rău şi am reuşit cu greu să termin alergarea în picioare, aşa că azi m-am mutat în Tineretului, ştiind că la ora 10 trebuia să aibă loc aici alergarea de grup a celor de la RoClubMaraton.

M-am învârtit însă zadarnic în jurul lacului, n-am întâlnit decât alergători răzleţi şi nici o faţă cunoscută. În schimb, m-am convins: Ninja există, şi aleargă dimineaţa prin Tineretului. Sper să nu se supere colegul cu cagulă cu care m-am intersectat azi de câteva ori în jurul lacului pentru această remarcă, dar la infracţionalitatea din Bucureşti, orice băbuţă care se uită la ştiri ar fi terifiată să întâlnească un astfel de ninja când plimbă pechinezul.

În rest, mult mai puţină gheaţă decât în IOR, mult mai pustiu, aceeaşi atmosferă glaciară de care eu unul am început să mă plictisesc.

Kick-Boxing vs. Tae Bo

Practicanţii de arte marţiale se vor întreba cu siguranţă ce-i cu asocierea asta între două sporturi care nu prea au nici o legătură. Am văzut zilele trecute un reportaj făcut la o sală de fiţe din Bucureşti, unde un individ conducea un antrenament de Tae Bo, susţinând sus şi tare că ăla e kick-boxing şi Tae Bo e doar denumirea americană dată de Billy Blanks acestui sport. Mai avea puţin şi ne spunea că elevii lui se vor bate în K1 peste două săptămâni.

De dragul banilor tăi, hai să clarificăm puţin lucrurile:

Tae Bo este o formă de aerobic foarte eficientă care foloseşte anumite mişcări din artele marţiale, dar NU este o artă marţială. E un antrenament ritmat, executat preponderent pe muzică, te va ajuta să arzi calorii, să capeţi o bună condiţie fizică, mobilitate şi tonus muscular, te va binedispune, dar atât. Mişcările sunt cu totul scoase din contextul lor marţial, cu alte cuvinte, seamănă dar... nu răsare.

Tae Bo nu l-a îmbogăţit pe Billy Blanks datorită oamenilor pe care i-a antrenat direct, ci datorită casetelor şi DVD-urilor vândute, pentru că se pretează foarte bine antrenamentelor făcute acasă, în faţa televizorului.

Kick-box-ul, în schimb, este o artă marţială de contact, foarte asemănătoare cu boxul thailandez, care, în plan fizic, îţi va aduce toate beneficiile pe care le-ai avea practicând Tae Bo, iar în plus, te va transforma în timp, într-un practicant de arte marţiale, cu tot ce înseamnă asta: un psihic educat către abordarea cu calm a oricăror situaţii tensionate, o eficienţă deosebită în autoapărare, încredere în sine, responsabilitate în  folosirea capacităţilor dobândite, astfel încât să nu-i răneşti grav pe agresori etc.

Kick-box-ul arată diferit şi din punct de vedere al antrenamentelor - acestea se bazează mult pe acurateţea tehnicilor, pe formarea unor reflexe condiţionate care să ducă la reacţii spontane în cazul unui atac, pe lucrul cu partener, lucrul la sac, la makiwara (un buştean pansat cu diverse materiale pentru a nu lovi direct în lemnul gol). Se folosesc protecţii (bandaje, mănuşi, tibiere, proteze dentare etc.).

Kick-box-ul nu poate fi învăţat acasă, prin vizionarea unor casete, atât pentru că presupune lucrul cu partener, cât şi pentru că antrenorul din televizor nu vede ce greşeşti şi nu te poate corecta ca lumea, iar în kick contează foarte mult acurateţea tehnică, nu doar transpiraţia.

N-am scris postul asta pentru a plictisi practicanţii de arte marţiale, ci pentru că, pentru un nepracticant, este foarte greu să te decizi în buzunarele cărui antrenor bagi banii, în speranţa că îţi vei realiza obiectivele.

Şi aşa sunt în România prea mulţi impostori care vând centuri colorate şi iluzii.

Mai întâi, trebuie să te informezi şi să decizi în cunoştinţă de cauză, pe baza obiectivelor pe care le urmăreşti.

Despre cum cred eu că e bine să-ţi alegi clubul de arte marţiale, voi reveni în alt post.

Scoate-ţi fundul la aer curat

Ştiu că sunt -2 grade, au fost şi -15 şi a fost ok. Este ok, dacă eşti echipat corespunzător şi nu faci plimbări transpirat după ce termini alergarea, nu vei păţi nimic rău, dimpotrivă. Ştii ce sentiment minunat de libertate şi putere poţi avea alergând acolo afară, înfruntând frigul, zăpada sau ploaia? Sunt sigur că toţi alergătorii îmi dau dreptate.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, cu excepţia kick-boxing-ului, nu amestec sala cu activitatea cardio. Mă plictisesc de moarte benzile de alergare şi bicicletele staţionare, chiar şi cu un televizor prin preajmă. Sala e pentru forţă, frăţioare. Merg la sală şi "trag de fiare" - asta nu mă plictiseşte. Alergarea însă, numai afară, preferabil în parc, cât mai aproape de natură şi cât mai departe de intersecţii, semaforizate sau nu, bune doar să-ţi rupă ritmul. Îmi place şi în pădure, dar e prea departe pentru un bucureştean de Balta Albă să iasă să alerge în Băneasa în mod regulat.

Nu-i nimic, eu în IOR uit că sunt în Bucureşti.

Dar să revenim la ce vreau de la tine. Închide calculatoru', ia un fes pe chelie să nu gândeşti prea mult la rece, adidaşii în picioare, şi ieşi să dai o tură, două, câte ai chef, afară. Nu te opri decât în maşină sau în scara blocului, să nu răceşti, şi apoi, după un duşulică, deschide calculatorul şi laudă-te pe net cât de bine te simţi, spune-le prietenilor tăi cum te simţi, fă-i să-şi scoată şi ei fundul la aer curat!