Ştiu că sunt -2 grade, au fost şi -15 şi a fost ok. Este ok, dacă eşti echipat corespunzător şi nu faci plimbări transpirat după ce termini alergarea, nu vei păţi nimic rău, dimpotrivă. Ştii ce sentiment minunat de libertate şi putere poţi avea alergând acolo afară, înfruntând frigul, zăpada sau ploaia? Sunt sigur că toţi alergătorii îmi dau dreptate.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, cu excepţia kick-boxing-ului, nu amestec sala cu activitatea cardio. Mă plictisesc de moarte benzile de alergare şi bicicletele staţionare, chiar şi cu un televizor prin preajmă. Sala e pentru forţă, frăţioare. Merg la sală şi "trag de fiare" - asta nu mă plictiseşte. Alergarea însă, numai afară, preferabil în parc, cât mai aproape de natură şi cât mai departe de intersecţii, semaforizate sau nu, bune doar să-ţi rupă ritmul. Îmi place şi în pădure, dar e prea departe pentru un bucureştean de Balta Albă să iasă să alerge în Băneasa în mod regulat.
Nu-i nimic, eu în IOR uit că sunt în Bucureşti.
Dar să revenim la ce vreau de la tine. Închide calculatoru', ia un fes pe chelie să nu gândeşti prea mult la rece, adidaşii în picioare, şi ieşi să dai o tură, două, câte ai chef, afară. Nu te opri decât în maşină sau în scara blocului, să nu răceşti, şi apoi, după un duşulică, deschide calculatorul şi laudă-te pe net cât de bine te simţi, spune-le prietenilor tăi cum te simţi, fă-i să-şi scoată şi ei fundul la aer curat!
