Duminică dimineaţa m-am prezentat, e drept puţin obosit după o minipetrecere consumată sâmbătă seara, la Crosul Universitar. Eu şi alţi pasionaţi de alergare, "de bună voie şi nesiliţi de nimeni". Cam o mie de elevi şi studenţi, motivaţi prin "mijloace specifice" de profesorii de sport.
Privind feţele participanţilor nu puteai să nu te gândeşti că acest eveniment trebuia să se numească "Crosul Mahmurelii", în nici un caz "Crosul Universităţii" - mulţi păreau veniţi direct din cluburi, nedormiţi, cu ochii roşii după o noapte de chef.
Pe la 11 fără un sfert, ne-am încolonat în spatele liniei de start, unii cu mişcări de încălzire, alţii cu ţigările în gură... Nimeni nu s-a preocupat să se oprească din pălăvrăgeală sau măcar să stingă ţigările atunci când organizatorii anunţau un moment de reculegere în memoria victimelor "accidentului" aviatic care a decapitat Polonia.
La 11 s-a dat startul, un motiv bun ca să regret decizia de a mă plasa în coada plutonului - m-am trezit blocat de o mare masă de tineri care se deplasau cel mult în pas vioi, nicidecum în alergare, aproape umăr la umăr şi pe care nu i-am putut depăşi decât după mai bine de 500 de metri.
Am finalizat în 13'15", am asistat la premiere şi la tombolă şi am plecat către maşină cu gândul că asta a fost primul concurs în care am alergat la categoria "Veterani" - e drept că toţi cei care nu erau elevi sau studenţi au fost încadraţi la veterani - însă tot m-am simţit ciudat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu