O vorbă mare

Ieri seara, într-un film prea slăbuţ ca să-i menţionez numele, am găsit o vorbă mare: "Nu ratezi cu adevărat decât atunci când încetezi să mai încerci". Şi asta cu toate că fiecare eşec ne demoralizează, ne mai adaugă în minte câte o porţie de pesimism, de frică de rateu, făcând încercările din ce în ce mai grele.

Toţi avem fricile noastre, toţi am luat-o peste bot în diverse ocazii, dar decât să trăieşti regretând că te-ai dat bătut, mai bine hai să ne hăituim fricile, să le vânăm şi să facem lucrurile pe care ne temem că le-am putea rata, până le învingem.

Alergare vs. Sex

Atunci când afla ca obişnuesc să alerg câtiva zeci de km în fiecare săptămână, 90% din cunoscuţii mei îşi aprind liniştiţi o ţigară şi mă compatimesc sincer - "Gata, frăţică, asta e dus rău, păcat de el că era băiat de treabă!", iar restul de 10% încearcă să şi înţeleagă ce s-a întâmplat cu mine de am luat-o razna.

Astfel, apare inevitabil întrebarea "De ce alergi?". Cum însă argumentele raţionale privind beneficiile alergării pt. sănătate, siluetă etc., deşi de notorietate, nu prea conving pe nimeni, tocmai pt. că sunt prea raţionale, eu obişnuiesc să trec direct la argumentele mai hedonistice, ca să le spun aşa: "Bă tată, eu alerg pt. că asta mă face să mă simt tânăr, plin de viaţă, mă detensionează şi scap de stres".

Unul mai deştept zice: "Bă, e clar, eşti labagiu! Păi toate efectele astea le obţii fără să te chinui dacă dai la buci, şi e chiar mai plăcut. De ce nu încerci?"

Trecând peste prezumţia de virginitate, care incumba şi faptul că ai mei copii ar fi fost făcuţi în timp ce eu alergam prin parc, care ar fi trebuit să mă deranjeze, am preferat să ma concentrez pe argumente, să pot să combat:

• alergarea nu depinde de existenţa, consimţământul sau cheful a cel puţin încă o persoană, pe când sexul da;
• alergarea nu poate fi minoră fără ca tu să ştii;
• alergarea nu are, niciodată, boli venerice;
• alergarea nu este niciodată pe ciclu, ba chiar iţi oferă pretextul să dispari din calea cuiva care e nervos înainte şi în timpul ciclului;
• poţi alerga liniştit chiar dacă copii sunt acasă şi nu dorm, e chiar indicat, pt. că vor mânca urechile altcuiva în timp ce tu alergi;

Acestea fiind zise, ar fi trebuit să mai adaug şi că mă îndoiesc serios de frecvenţa şi calitatea futaiurilor unui burtos care scoate limba de-un cot dacă se strică liftul, dar, spre deosebire de alţii, eu nu sunt răutăcios.

Decât dacă am chef.

Aventuri în congelator

Duminică am participat la deja tradiţionala alergare de grup din IOR. 9,42 km, ger sticlos, -15 grade, dar mai puţine porţiuni cu gheaţă decât joi. Faza tare e că era să mă mănânce câinii. Bine, nu de tot, doar kilogramele în plus! Crescut în Bucureşti, unde poţi să păţeşti orice că nu vede şi nu aude nimeni nimic, nici nu mi-a trecut prin cap să mai strig după ajutor. Am dat drumul la joc de picioare, încercând să-i ţin la distanţă cât să mă gândesc la o ieşire din corzi.

Ei bine, s-a întâmplat minunea! Auzind lătrături insistente în spate, cei din plutonul de alergători din faţă s-au întors să mă recupereze. În faţa superiorităţii numerice a oamenilor, haita s-a retras cu burta goală.

S-a dovedit că în colectivitatea alergătorilor găseşti oameni de calitate, inimoşi. Mulţumesc, colegii, respect!

6,44 km în IOR

Pe timp de noapte, la -10 grade, pe zăpadă şi gheaţă. Am supravieţuit cu gleznele intacte şi m-am simţit ca Moş Craciun, alergat prin padure de reni că nu le-a platit salariile. Fiecare anotimp cu farmecul lui, nu?