Ieri n-am alergat. Dimineaţa n-am putut ajunge în IOR la alergarea de grup duminicală, iar aseară am exersat ultimul sport de sezon - lopăţitul. Mai întâi singur, apoi au mai apărut în parcare, unul câte unul, câţiva vecini şi ne-am unit forţele în lupta cu nămeţii.. Unul şi-a sunat soaţa, care a coborât după jumătate de oră cu o oală de vin fiert şi căni pentru toată lumea. I-am urmat exemplul, pe rând, şi seara aveam şi parcarea şi trotuarul din faţa blocului degajate, şi trei sau patru căni de vin fiert pe instalaţie.
Cum însă ninsoarea nu s-a oprit, în seara asta voi fi din nou, nu singur, sper, pe poziţii în parcare.
Am puţină febră musculară la lombari, dar mă simt ok. Mult mai bine decât dacă aş fi stat în faţa tembelizorului şi aş fi cugetat ca restul proştilor, adânc: "Să-mi bag pula, Bucureştiul e îngropat sub zăpadă! Cod portocaliu!" Unde mai pui că ne-am distrat pe cinste, în ciuda viscolului.
Se poate, frate, dar ar trebui să ieşim toţi, nu doar şoferii, că ninge şi pe trotuare, nu doar pe stradă şi în parcări. E adevărat că plătim taxe şi impozite, dar dacă ne lăsăm în baza edililor, sfărşim şi blocaţi în case, şi cu mult sânge rău degeaba.
