Am trăit-o şi pe asta...

Ieri seară, pentru două ore, am avut din nou 18 ani. Patru oameni, trecuţi bine de 40 de ani, mi-au dăruit două ore de tinereţe, pentru care le mulţumesc. A fost o experienţă unică, pe care nu cred că o voi putea uita vreodată şi pe care cuvintele mele puţine nu o pot descrie.
Mulţumesc, Metallica!

Cross montan la Moieciu de Sus

Pentru iubitorii de alergare montană, ziua de 1 Mai a fost cu adevărat o mare sărbătoare. La Moieciu de Sus a avut loc prima ediţie a Ecomarathon-ului, vremea a fost superbă, iar participanţii au avut parte de tot ce-şi puteau dori: peisaje de vis, aer curat şi voie bună.

Eu am optat pentru varianta cross (14 km), pentru că a fost prima mea competiţie montană şi nu am vrut să mă arunc prea departe, dincolo de posibilităţile mele fizice actuale. A fost o alegere înţeleaptă - a fost cea mai grea competiţie de până acum. Cea mai grea, dar şi cea mai frumoasă!

Am început cu o porţiune de şosea, cu o pantă abia sesizabilă, dar care ţi se agăţa de genunchi imediat dacă făceai greşeala să o abordezi în ritm de plat. Urma o porţiune de urcare abruptă prin pădure - asta mi s-a părut că nu se mai termină, nu eram pregătit pentru o urcare aşa de lungă.

Restul a fost distracţie în formă pură - am alergat prin pădure şi pe coclauri ascultând Metallica şi Black Sabbath, îmbătat de frumuseţea locurilor şi de plăcerea alergării.

Dacă voi mai fi şi dacă voi mai putea alerga, voi reveni cu siguranţă în fiecare an.

La anul mă înscriu la maraton şi până atunci, vânez alte evenimente asemănătoare de pe alte coclauri - urmează semimaratonul de la Tuşnad, în iunie.

Crosul Universitar

Duminică dimineaţa m-am prezentat, e drept puţin obosit după o minipetrecere consumată sâmbătă seara, la Crosul Universitar. Eu şi alţi pasionaţi de alergare, "de bună voie şi nesiliţi de nimeni". Cam o mie de elevi şi studenţi, motivaţi prin "mijloace specifice" de profesorii de sport.

Privind feţele participanţilor nu puteai să nu te gândeşti că acest eveniment trebuia să se numească "Crosul Mahmurelii", în nici un caz "Crosul Universităţii" - mulţi păreau veniţi direct din cluburi, nedormiţi, cu ochii roşii după o noapte de chef.

Pe la 11 fără un sfert, ne-am încolonat în spatele liniei de start, unii cu mişcări de încălzire, alţii cu ţigările în gură... Nimeni nu s-a preocupat să se oprească din pălăvrăgeală sau măcar să stingă ţigările atunci când organizatorii anunţau un moment de reculegere în memoria victimelor "accidentului" aviatic care a decapitat Polonia.

La 11 s-a dat startul, un motiv bun ca să regret decizia de a mă plasa în coada plutonului - m-am trezit blocat de o mare masă de tineri care se deplasau cel mult în pas vioi, nicidecum în alergare, aproape umăr la umăr şi pe care nu i-am putut depăşi decât după mai bine de 500 de metri.

Am finalizat în 13'15", am asistat la premiere şi la tombolă şi am plecat către maşină cu gândul că asta a fost primul concurs în care am alergat la categoria "Veterani" - e drept că toţi cei care nu erau elevi sau studenţi au fost încadraţi la veterani - însă tot m-am simţit ciudat...

Biserica vs. Libertate

Oare câte sute de ani vor mai trebui să treacă până când urmaşii noştri nu vor mai trăi sub presiunea prejudecăţilor induse de dogmă?

Nu vă futeţi azi, că suntem în Săptămâna Mare! Să nu sugi nimic, fata mea, că e post şi e păcat să bagi carne în gură! Nu băga botul la savarină, fiule, că e de dulce!

De mii de ani, suntem învăţaţi de mici să ne simţim vinovaţi pentru plăcerile noastre naturale, fireşti, dăruite de Dumnezeu şi prohibite de preacurvioasele feţe bisericeşti în baza unor scrieri arhaice ale unor populaţii de păstori  de acum 2000 de ani, traduse şi interpretate de aceleaşi preacinstite feţe, după bunul lor plac...

De mii de ani, ni se induce confuzie în suflet, suntem puşi în contradicţie cu noi înşine şi cu nevoile noastre fireşti. De ce?

Oare pentru că dacă eşti confuz vei renunţa să gândeşti şi vei urma cuminte "păstorul", la fel de tâmp ca şi clelealte oi din turmă?

Sistemul funcţionează, chiar dacă nu mai torturează oameni în numele Domnului şi nu-i mai arde pe rug pe cei care îndrăznesc să gândească. Au mai rămas destule creiere spălate care să arunce cu pietre... Sub presiunea lor, ne supunem şi plătim...

Plătim să ne îngropăm părinţii, iar preacinstiţii îşi freacă mâinile la fiecare epidemie, pandemie, cutremur sau catastrofă, gândindu-se cum li se vor umple buzunarele...

Plătim să ne botezăm copii, înregimentându-i într-o religie la vârsta la care încă nici nu merg de-a buşilea, darămite să-şi poată exprima opinia religioasă...

Plătim să ne căsătorim, căci biserica leagă, nu eliberează...

Ajunge! Aprinde-ţi luminile, trage-ţi draperiile! Nu ne mai ascundem, nu ne mai este ruşine pentru că suntem oameni şi avem trupuri cu care ne dăruim plăcere unii altora... Iubiţi-vă cum vreţi şi pe unde apucaţi, până uitaţi cine sunteţi şi de ce trebuie să vă simţiţi vinovaţi!

Gândi-ţi liber!

Ieşiţi din turmă!

Refuzaţi să fiţi oi!

Fiţi liberi şi frumoşi...

Îmbătrânim în ringul vieţii

Am citit acest post pe blogul cuiva şi m-a înfiorat!
În principal este adevărat ce scrie mai jos, aşa că m-am gândit să pun acest articol în blogul meu.
CITIŢI ŞI VOI!
"Născuţi la începutul anilor 50-80, vedem acum în anul 2010 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o.
Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultură generală, pentru ca asta însemna ceva,odată.
Suntem ultima generaţie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară,ţară! ,"Prinsea","Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii",
Ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise,
dar primii care am făcut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uitam la filme 2 zile închişi în casă).
Primii care am văzut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri..
Noi am purtat jeanşi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Şoimi ai Patriei" şi ultimii "Pioneri"..
La gradiniţă am învaţat poezii în româneşte, nu în engleză....şi am cantat MULTI ANI TRAIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări..
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
Reclamele de pe posturile străine ne innebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe cu apă.
Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii.Şi uite un motiv bun să nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo si Michael Jackson şi Backstreet Boys si Take That, si încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", 'Cireşarii, si am baut Cico si Zmeurată şi...ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teamă că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toata clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", "Perinita" sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dădea un pretext sa "pupăm pe gură" pe cine "iubeam"..
Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care incă roşeam la cuvantul "sex", care dădeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca încă mai suntem în viaţă, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara cască genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut cutii de pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spalat pe mâini dupa ce ne-am jucat cu toti câinii şi toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mâncăm, parintii nostri nu au "child proof the house".
Ne trimiteau să cumpăram bere si vin de la alimentara, şi cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers" ...
Dacă citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru!
Trimite şi la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult, să îşi aducă aminte şi ei .

Mulţi Ani Trăiască!

Fiul meu cel mic împlineşte 1 an peste câteva ore. Habar nu are ce înseamnă asta, dar nu contează, are cine să-l sărbătorească şi să-i dorească să aibă parte de vremuri mai bune. La Mulţi Ani!

Miroase a primăvară

Zăpada s-a topit pe aleile din IOR, iar picioarele mele se bucură din nou de stabilitatea asfaltului, după peste o sută de kilometri alergati pe zăpada.

Duminică am alergat în gaşcă la şedinţa tovărăşească a alergatorilor din RoClubMaraton, 12,5 km în ritm lejer, de plăcere, să avem timp să ne bucurăm de primăvară. Bine, cei pentru care maratonul de la Roma bate la uşă nu erau chiar atât de relaxaţi, dar asta e. Poate într-o zi voi alerga si eu la Roma...

Deocamdată, mi-am propus să alerg mai pe aproape, crosul de la Moeciu, semimaratonul de la Tuşnad şi abia în toamnă, Maratonul Bucureşti. Bine, n-am mai pus la socoteală crosurile din Bucureşti, pe care le voi vâna unul câte unul...

Hai că e culmea, pe vremea asta eu stau în casă şi scriu pe blog! Am plecat să bobinez puţin în IOR...